27 Martie 1918 - Unirea Basarabiei cu Romania

27 martie 1918-27 martie 2022

,,104 ani de la Unirea Basarabiei cu România”

               Data de 27 martie/9 aprilie 1918 rămâne  cunoscută  în memoria colectivă drept ziua Unirii Basarabiei cu România. Aceste evenimente au avut

loc în contextul Primului Război Mondial, care a schimbat fundamental centrele de putere și viziunea asupra statelor moderne, reprezentând un moment de

cotitură în istoria mondială. Alți factori externi care au favorizat unirea au fost evenimentele din 1917, prăbușirea Imperiului Rus și instaurarea regimului

bolșevic după Revoluția din Octombrie.

           Istoria modernă a Basarabiei arată că aceasta a intrat în componența Rusiei în 1812 fiind cedată în cadrul Tratatului de la București ca urmare a

războaielor ruso-turce. Mai bine de o sută de ani mai târziu, în timpul tulburătoarelor zile ale Marelui Război, în Basarabia va lua naștere Partidul Național

Moldovenesc care va milita pentru autonomie, pe lângă acesta constituindu-se Sfatul Țării cu rol de organ legislativ.

             Sfatul Țării s-a întrunit în data de 27 martie 1918 într-o ședință solemnă la Chișinău, în care s-a discutat despre unirea provinciei basarabene cu

România.

Ion Inculeț, președintele Sfatului Țării, a anunțat votul în majoritate pentru unire (86 de voturi pentru, trei împotrivă, 36 abțineri și 13 absenți).

            Declarația pentru Unire anunța: În numele poporului Basarabiei, Sfatul Țării declară: Republica democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele

ei dintre Prut, Nistru, Marea Neagră și vechile granițe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută și mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea

dreptului istoric și dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-și hotărască soarta lor, de azi înainte și pentru totdeauna se unește cu

mamă-sa România.  

            Prim-ministrul României, Alexandru Marghiloman, martor al marelui eveniment, a declarat în numele poporului român şi al regelui Ferdinand I

(1914-1927), că ia act de votul cvasiunanim al Sfatului Ţării şi proclamă Basarabia unită cu România: ''Basarabia este de acum unită pe veci cu

România''.    

         La 9/22 aprilie 1918, regele Ferdinand a semnat Decretul regal de unire a Basarabiei cu România, act contrasemnat de Alexandru Marghiloman,

preşedintele Consiliului de Miniştri, şi Dem. Dobrescu, ministrul Justiţiei.

          Condițiile unirii, puse de majoritatea românească, menționate în declarația specifică a Sfatului Țării, au fost următoarele:

1. Sfatul Țăriiurma să ducă la bun sfârșit o reformă agrară, după nevoile și cererile norodului; aceste hotărâri se vor recunoaște de guvernul român;
2. Basarabia avea să-și păstreze autonomia provincială, având să aibă propriul său organ legislativ, Sfatul Țării, ales prin vot universal, egal, direct și secret;
3. Sfatul Țăriiavea să voteze bugetul local, urma să controleze consiliile zemstvelor și orașelor și avea să numească funcționarii administrației locale;
4. Recrutarea armatei se va face în principiu pe baze teritoriale;
5. Legile locale și forma de administrare puteau fi schimbate de parlamentul român numai cu acordul reprezentanților locali;
6. Drepturile minorităților din Basarabia urmau să fie garantate prin lege și respectate în statul român;
7. Doi reprezentanți ai Basarabiei aveau să facă parte din guvernul central român, acum desemnați de actualul Sfat al Țării;
8. Basarabia urma să trimită în Parlamentul României un număr de reprezentanți proporțional cu populația regiunii;
9. Toate alegerile din Basarabia aveau să fie organizate pe baze democratice, urmând să se bazeze pe votul direct, egal, secret și universal;
10. Libertatea personală, libertatea tiparului, a cuvântului, a credinței, a adunărilor și toate libertățile obștești vor fi garantate prin constituție;
11. Toate călcările de legi făcute din motive politice în vremurile tulburi ale prefacerii din urmă sunt amnistiate.

Aceste cerințe/condiții însemnau o respingere a sistemului politic țarist și a politicii culturale de rusificare, precum și o hotărâre de așezare a provinciei pe

un curs nou, democratic, de dezvoltare. Este de menționat că unirea Basarabiei cu România nu a fost recunoscută de Rusia. Unirea Basarabiei cu România a

generat nemulțumirea Ucrainei. La 30 martie/12 aprilie Kievul a transmis o notă prin care protesta pe lângă guvernul român față de hotărârea de unire pe

care o considera un act de „anexiune” pe care nu-l recunoștea. La 7/20 aprilie 1918, guvernul român, sub semnătura ministrului de externe Constantin C.

Arion, a răspuns printr-o notă în care argumenta caracterul românesc al Basarabiei și respingea susținerile Radei ucrainene.

          Bazată pe principiul autodeterminării popoarelor, unirea Basarabiei cu România a continuat proiectul național,fundamentat pe idei democratice și

moderne, care a culminat cu făurirea României dodoloațe, cum era numită în perioada interbelică.

           Din pacate,unirea Basarabiei cu Romania a fost departe de a fi ,,pururea si totdeauna”.Rupt prin ultimatumul din iunie 1940,vremelnic readus alaturi

de tara in 1941-1944,soarta teritoriului dintre Prut si Nistru,ramane si astazi o ecuatie cu multe necunoscute.Avem o singura certitudine:de secole,dorinta

de unire e exprimata si dincoace,si dincolo de Prut,cu tragedii si sacrificii insirate in timp,pe care generatiile de azi si maine au datoria sa le cunoasca,sau

poate chiar mai mult………..cu ingaduinta si voia Domnului.