Atestari documentare si toponimie - Sard

Satul Sard

Villa Șard apare pentru prima dată menționat într-un document oficial în anul 1238. Este vorba de actul prin care regele Bella al IV-lea al Ungariei stabilește hotarele satelor Ighiu și Cricău unde tocmai se instalau primii coloniști sași din Transilvania. Documentul arată că: „...Iar primul semn de hotar al sus-zisului pământ, după cum am aflat din scrisoarea judecătorilor noștri pe care-i trimisesem în părțile Transilvaniei ca să restabilească drepturile cetăților, înstrăinate pe nedrept, începe deasupra dealului ascuțit ce se învecinează cu oamenii din satul Șard, apoi trecând prin râul Șard merge la drumul mare și acolo se învecinează pe o parte cu satul Sfântului Martin...” . După această primă atestare Șardul apare în documentele ce priveau conflictul dintre sașii din Cricău și Ighiu și episcopul romano-catolic din Alba Iulia (1295, 1299, 1320, 1337, 1338, 1347, 1366).

În secolul XV apar în documente numele unor personalități ce poartă titlul „de Șard”: Mihail custodele bisericii Alba Transilvaniei, Zandrinus -notar.

În 1525 apare pentru prima dată menționată în documente fortificația din jurul bisericii reformate din Șard. Mențiunea a fost făcută de către Petru Tarnak (castelan episcopal în Șard). În această perioadă Șardul avea rol de târg (oppidum).

În secolele XVI - XVII Șardul era locul preferat de principii Transilvaniei pentru activități rustice, purtând denumirea de „oraș câmpenesc”. Din acest motiv, în centrul satului, principii Transilvaniei aveau un conac ce a intrat apoi în posesia contelui Teleki (sec. XVIII) și ulterior în posesia familiilor Dumitrean și Lupeanu. 

Satul Şard este o localitate rurală aparţinătoare comunei Ighiu, situată în partea centrală a judeţului Alba, la contactul dealurilor piemontane ale Munţilor Trascău cu Depresiunea Ampoi-Ampoiţa şi cu extremitatea vestică a Dealului Bilag, în vestul culoarului Oiejdea-Şard. Localitatea este străbătută pe toată lungimea sa de Valea Ighiului (Şardului) afluent de stânga al Ampoiului, ocupând lunca netedă a acestor două râuri pe o distanţă de cca 7 km de Municipiul Alba Iulia.

coordonatele geografice 40< 17’ 03” lat N 46< 6’ 11” lat N, 23< 31’ 05” long E, 23< 32’ 10” long E, situeaza localitatea în plină zonă temperată favorabilă vieţii şi activităţii umane.

 În ce priveşte numele satului Şard, există două ipoteze. Cea mai veche ipoteză a fost emisă de istoricul maghiar Benkö, într-o lucrare tipărită la Viena în anul 1778. El credea că primii locuitori ai satului Şard, au fost aduşi de romani din insula Sardinia, care au format o colonie numită „Sardiniensis Colonia ad oppidum”,, adică colonia sarzilor din târgul Şard. A doua ipoteză susţine că originea toponimicului Şard ar putea deriva din cuvântul maghiar „sar”, ce se traduce prin noroi, tină, cunoscând şi faptul că a fost întodeauna în vremuri ploioase un sat cu mult noroi.

 În documentele medievale de limbă latină, localitatea a fost transcrisă în următoarele forme: villa Sard, Sard, Scerd, Soard şi Schard, ultimele două forme apărând şi în documentele de provenienţă germană. Cel mai sigur argument că satul a fost întemeiat în perioada prefeudală de români stau mărturie originea toponimicelor situate în moşia satului. Prof. dr. Gheorghe Anghel, în monografia „Şard un sat din ţara Vinului” a identificat 57 de toponimice şi hidronimice majore, referitoare la Şard şi moşia sa, din care: 22 sunt de origine latină, 14 de origine slavo-română, 5 compuse din termeni latini şi slavoni, 14 de origine maghiară, 2 de origine germană şi 8 de dată recentă din secolul al XVII până în al XX-lea, legate de formarea în sat a marilor proprietăţi nobiliare şi moderne.

Toponimele reflectă fluxurile de populaţie, latină,slavă şi maghiară care şi-au impus prin limbă diferiţi termeni geografici.

Dar concluzia care se desprinde din această analiză a toponimiei demonstrează că satul Şard a fost din cele mai vechi timpuri întemeiat de români care au constituit în tot timpul Evului Mediu populaţia majoritară.

BIBLIOGRAFIE 1. Anghel, Gh., Măhăra, Gh., Muntean, M., (2006), Şard, un sat din „Ţara Vinului”, Ed. Altip, Alba Iulia. 2. Benko, I., (1834), Translvania Sive Magnus Principatus olim Dacia Mediteraneea, Claudiopoli. 3. Moldovan S., Togan N., (1915), Dicţionarul numirilor de localităţi cu populaţie românească din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş, Sibiu. 4. Suciu, C., (1967), Dicţionarul istoric al localităţilor din Transilvania Vol II, Bucureşti.