Castrul roman de la Magulici

Castrul roman de la Măgulici

       Castrul roman de la Măgulici –Ighiu,a fost descoperit in anul 1956 de catre Profesor Universitar Mihail Macrea.

Situl arheologic este situat la cca 2,2 km sud-vest de localitatea Ighiu, pe vârful dealului numit de către localnici "Măgulici", la cota 492 m, pe partea

dreaptă a râului Ampoi, la aproximativ 1 km amonte de satul Șard. Dateaza din Epoca romană / sec. II d. Hr.

Castrul roman este prevăzut cu două linii fortificate. Prima linie este formată dintr-un şanţ de apărare ce se întinde pe trei din laturile sale, cu val de

pământ şi palisadă spre interior, ce acoperă toate cele patru laturi. A doua linie de apărare este vizibilă pe latura nordică şi nord-estică sub forma unui şanţ

de apărare, situat la o distanţă cuprinsă între 16 şi 56 m, prevăzut la rândul său spre interior cu un val de pământ. Este posibil ca acesta să fi continuat şi

pe latura vestică şi sud-vestică, până la limita abruptului stâncos, dar în acest sector vizibilitatea sa este puternic estompată de procesele de eroziune

eoliană şi a precipitaţiilor.

Castrul de pămînt de pe Măgulici are o poziţie dominantă, cu larg câmp de vedere în toate părţile. El este orientat spre vest, unde se găseşte singura lui

poartă. Al doilea val de pământ, situat tot spre vest, având şi el un mic şanţ în faţă, cu o deschidere de 1,5 m şi o adâncime de 0,30-0,50 m, avea rolul de

a dubla apărarea în această parte, de unde venea posibila ameninţare.

Castrul a fost construit probabil în cursul războaielor de cucerire a Daciei, când trupele romane au înaintat pe drumul de acces spre ţinutul aurifer.

Judecând după urmele de cultură, foarte puţine, constatate în cursul săpăturilor, durata funcţionării sale a fost de scurtă durată. Castrul era apărat printr-un

val de apărare din pământ și cu un şanţ de apărare. În faţa intrării, valul prezintă o întrerupere destul de largă. În urma săpăturilor au ieşit la iveală mai

multe materiale ceramice, între care se remarcă un fund de vas şi câteva buze de vase. Totodată, se remarcă prezenţa unui vârf de lance roman de tip

hasta, din fier, cu o lungime de cca. 21,5 cm, foarte bine păstrat. S-au mai descoperit urme de lemn putrezit şi cărbune, provenite fie de la scările de lemn

pe care se urca la drumul de rond, fie de la nişte bîrne care ar fi întărit faţa internă a valului.