Lacasuri de cult-monumente istorice

Lăcașuri de cult-monumente istorice

 Autoritățile și locuitorii acestei comune au conservat clădirile de patrimoniu religios, ajungând azi să dispună de câteva biserici intrate în patrimoniul antropic al comunei Ighiu.

 Amintim printre ele următoarele:

- Biserica Ortodoxă Sfânta Parascheva din Ighiu. Înălţată, conform pisaniei înscrise deasupra ancadramentului portalului de pe latura de sud, la 1724 şi tot atunci înzestrată cu o valoroasă decoraţie sculptată în piatră, biserica este unul dintre cele mai reprezentative monumente ale judeţului Alba. O frumoasă catapeteasmă sculptată în piatră în acelaşi an 1724 a împodobit o vreme interiorul, până când arcada sa centrală a fost transformată în portal de acces la parterul turnului-clopotniţă, adosat în 1761. Astăzi, piesa bogat ornamentată cu motive vegetal-florale poate fi admirată în expoziţia permanentă a Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia.

 - Ansamblul Bisericii Reformate Ighiu. Este un ansamblu de monumente istorice aflat pe teritoriul satului Ighiu. Ansamblul este format din: biserica reformată care a fost biserică evanghelică înainte, incinta fortificată care astăzi se prezintă sub formă de ruine și casa parohială reformată, care a fost casă parohială evanghelică. Biserica actuală a fost construită la sfârșitul secolului al XVIII-lea (1781-1783). Poate fi integrată din punct de vedere stilistic barocului târziu și rococoului. Din vechiul ansamblu a supraviețuit o parte din incinta fortificată, databilă în secolele XV-XVI, cu bastionul de la intrare, încorporat într-o construcție din 1712. În cimitirul din jurul bisericii se află mormântul savantului preiluminist Péter Bod (1712-1769), fost paroh reformat la Ighiu.

- Biserica din lemn “Cuvioasa Paraschiva” din Ighiel. Edificiul actual suprapune un lăcaş databil la începutul secolului al XVI-lea, compus doar din absida semicirculară şi o navă dreptunghiulară orientate sud-est faţă de axa absidei actuale. Originalitatea monumentului constă în combinarea construcţiei de zid cu elementele tradiţionale pentru lăcaşurile de lemn: turnul cu foişor şi coif ascuţit (desupra pronaosului) şi pridvorul pe stâlpi de stejar. Discreta ornamentaţie de pe ancadramentele portalurilor şi chenarele ferestrelor este completată la 1781 cu fresca semnată de Gheorghe, fiul lui Iacov din Răşinari, întemeietorul şcolii de la Feisa. Icoane pe lemn cu semnătura lui Simion din Alba Iulia, executate la 1780 şi 1783, sporesc valoarea monumentului.

 - Ansamblul Bisericii Evanghelice – Șard. Obiectivul este situat în centrul localităţii Şard, lângă DJ 106 H şi este compus din biserica propriu-zis, incinta de piatră prevăzută cu turn de poartă. Deşi aşezarea este amintită încă din 1238, despre începuturile edificiului nu se cunosc date. Este posibil ca aceasta să fie construită de episcopul romano-catolic din Alba Iulia, care deţinea moşia Şard, pentru locuitorii de religie romano-catolică din sat, cu ajutorul meşterilor proveniţi de pe şantierul Catedralei romano-catolice din Alba Iulia şi a localnicilor. Biserica, masivă şi complexă, împleteşte o sinteza de stiluri (basilică romanică, cu modificări gotice în secolul XV, şi baroce în secolul XVIII, odată cu reconstrucţia turnului). După structura actuală specialiştii opinează că iniţial a fost o bazilică cu trei nave, care au suferit transformări esenţiale în decursul secolelor XVII şi XVIII. Arhitectura edificiului mai păstrează urmele a două portaluri gotice târzii, şi patru ancadramente de ferestre pe cele două laturi. Biserica a fost fortificată cel mai probabil la sfârşitul sec. XV, în urma invaziilor turceşti din acea perioadă. Prima menţiune despre existenţa fortificaţiei datează din 1525, când este amintit şi un castelan episcopal, Petru Tarnak, ca reprezentant al episcopiei romano-catolice de la Alba Iulia, căreia îi aparţinea şi moşia Şard. Incinta din jurul bisericii, realizată din piatră de râu şi cărămidă prinse cu mortar de var, are o formă relativ circulară (50 x 60 m), înălţimea de cca. 6 m şi o grosime de 1,1 m. Zidul este sprijinit în exterior prin mai mulţi contraforţi de piatră, fiind înconjurat la rândul său cu un val de pământ, iar la exterior şanţuri de apărare. Intrarea este prevăzută cu un turn de poartă realizat în aceeaşi tehnică, din care astăzi se mai păstrează cca. două niveluri. In timp, a slujit ca loc de rugăciune pentru catolici şi ulterior pentru reformaţi (evanghelici), ultima restaurare fiind făcută în sec. XVIII. Odată cu dispariţia populaţiei maghiare şi germane din localitate, biserica îşi pierde rolul, fiind tot mai mult marcată de trecerea timpului.

-Biserica veche din Bucerdea Vinoasă 

Vechea biserica din parohia Bucerdea Vinoasă, protopopiatul Alba Iulia a avut pictură realizată în ultimele decenii ale secolului XVIII de Simon Oprovici din Craiova, cunoscut din 1780 și ca Simon din Bălgrad (Alba Iulia). Fragmentele de frescă păstrate se află în prezent la Museikon. Câteva icoane de praznic, pictate pe ambele fețe, pot fi admirate în muzeul parohial.

Străvechiul locaș bisericesc este o mărturie a ortodoxiei comunității creștine de aici, deoarece știri despre existența lui avem încă din preajma anului 1650.

    Cu toate acestea, biserica a fost supusă vicisitudinilor istoriei, dar și unor momente de umilință: primul, în anul 1917, când, un detașament de soldați austro-ungari au deposedat în mod abuziv biserica de clopote, din care au fost confecționate ulterior ghiulele de tun. Apoi, în perioada 1958-1962, sub opresiunea regimului comunist, biserica a fost vandalizată și aproape demolată, ajungând o ruină. Odată cu trecerea timpului, starea edificiului s-a înrăutățit, astfel încât nu a mai rămas în picioare decât latura de vest.

    Biserica a fost pictată în tehnica fresco de către cunoscutul pictor Simon Bălgrădeanul, unul dintre cei mai importanți artiști români ai celei de-a doua jumătăți a veacului al XVIII-lea. Mărturie pentru acestea stau cele șapte fresce din patrimoniul Arhiepiscopiei Alba Iuliei care au fost salvate de la distrugere și decopertate, alături de alte cinci care se află la Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia.

    La inițiativa preotului paroh, părintele prof. dr. Nicolae Bolea, comunitatea parohială a început lucrările de reabilitare a acestei biserici, monument al credinței ortodoxe a poporului român din Transilvania, dorind ca în cel mai scurt timp spațiul să poate fi utilizat pentru săvârșirea sfintelor slujbe.