Expozitia Etnografica

Expozitia Etnografica

   Locanicii îi spun mai degrabă muzeu sătesc, decât expoziție etnografică. Așa că, dacă veți vrea să știți unde e expoziția, în sat, poate ar fi mai bine să

întrebați de muzeu. Indiferent de titulatură, vorbim despre un loc în care sunt cuprinse, esențializat, toate acele detalii care, în vechime, organizau viața de

zi cu zi a țăranului din Bucerdea Vinoasă. Detalii de istorie locală, istorie bisericească și etnografie, culese din gospodăriile din sat, așa încât să vă puteți face

o idee despre cum arăta, în vechime, viața românească în acest ținut.

  Moştenirea culturală a comunităţii, încadrată etnografic în zona Mocănimii Apusenilor sau zona Văii Ampoiului cunoscută şi sub numele de Ţara Vinului, a

fost strânsă şi ordonată într-o locaţie specială, ridicată în curtea Bisericii ortodoxe Sf. Arhangheli, organizată tematic astfel: istorie locală, etnografie şi

istorie bisericească.

   Cel mai amplu spaţiu este dedicat părţii de etnografie cu interiorul de casă ţărănească şi obiceiul şezătorii, viticultura tradiţională şi fotografia – document

etnografic.

   Atât obiectele, cât şi aşezarea lor în încăpere, arată modul în care era organizat un interior de casă ţărănească din secolul al XIX-lea, făcută din pământ

bătut, acoperită cu paie, având două încăperi: tinda şi casa (camera de locuit), la care se adăuga târnaţul. Prezentând de la de mobilierul tradiţional (patul,

canapeiul, coastănul, dulapul de haine, credenţul), la ţesăturile şi portul specific expunerea este îmbogăţită şi de reconstituirea obiceiului tradiţional –

şezătoarea.

   Fotografia veche întregeşte imaginea tradiţională a acestei aşezări, cu momente din calendarul popular, de la evenimente importante din viaţa omului,

alături de cele care prezintă evoluţia portului popular de-a lungul timpului. Un loc important în acest sector al expunerii îi revine viticulturii tradiţionale.

Prezentând parcursul pe care îl urmează ciorchinele de strugure de la cules şi până la vinul obţinut, ne atrage atenţia, alături de piesele specifice muncilor în

vie (sapa, casmaua, hârleţul, cosorul, cărăzău, botul, călcătoarea, mori de zdrobit, doniţe, ciubere, coşuri, tristolul, căucul), teascul cu masa de piatră din a

doua jumătate a secolului al XVIII-lea.

   Istoriei locale îi sunt rezervate două spaţii distincte. Un spaţiu este dedicat câtorva dovezi arheologice provenind de la una dintre cele mai importante

cetăţi dacice din judeţul Alba, cetatea dacică APOULON (PIATRA CRAIVII), evidenţiindu-se în expunere triplu rol al vechii cetăţi: centru militar, civil şi

spiritual. Celălalt spaţiu evidenţiază istoria religioasă a acestei comunităţi reţinându-ne atenţia piese precum fragmente de fresce şi icoane prăznicar de

secol XVIII, carte veche religioasă şi o icoană pe sticlă din centrul de pictură din Maierii Bălgradului.

Județ:Alba

Harta muzeelor si colectiilor etnografice din judetul Alba-Popasuri in istorie prin ,,case ale memoriei"

          Promovarea vestigiilor etnoistorice din județul Alba constituie un element important al dezvoltării turismului cultural, fiind cu atât mai binevenită cu

cât multe informaţii sunt astăzi necunoscute chiar în comunităţile la care se referă.

          Aducerea din nou la lumină a valorilor altădată de prim rang, adăpostite în biserici sau castele, rememorarea numelor ilustre cândva şi care au scris

istoria acestor locuri vine atât în întâmpinarea trecătorilor accidentali sau sosiţi intenţionat pentru a admira obiective precise, cât şi în aceea a localnicilor

invitaţi astfel să-şi preţuiască tradiţiile şi vestigiile şi să le ocrotească, pentru a putea fi transmise generaţiilor viitoare.

          Patrimoniul cultural, cel material şi cel imaterial deopotrivă, nu este doar parte componentă a culturii locale, ci şi un simbol al valorilor create de

respectiva comunitate, un potenţial factor de solidaritate şi de coeziune socială, un reper şi o sursă de informare cu privire la istoria şi valorile culturale ale

comunităţii şi, în cele din urmă, un motiv justificat de mândrie.

          Absenţa clădirilor înscrise pe Lista monumentelor istorice ale judeţului, de pe teritoriul unei aşezări, nu înseamnă lipsa patrimoniului, deoarece

fiecare comunitate deţin arhive, tradiţie orală, purtători ai meseriilor tradiţionale, forme de viaţă socială. Iată de ce aceste „case ale memoriei”

îmbogăţesc harta judeţului, alăturându-se celorlalte muzee sau colecţii, deja cunoscute.

          Aceste expoziţii pot fi considerate un factor de identitate, originalitate şi specific local al unei comunităţi, reprezentând o resursă de dezvoltare

culturală pentru comunităţile locale, dar şi pentru dezvoltarea turismului cultural.

actualizat la 24 iulie 2025