Patrimoniul de mediu si turismul

Patrimoniul de mediu si turismul

      Valoarea patrimoniului natural al României este recunoscută la nivel naţional şi internaţional prin protejarea celor mai reprezentative zone şi includerea acestora în reţeaua naţională de arii naturale protejate sau în cadrul altor reţele internaţionale de arii naturale protejate constituite în baza unor convenţii sau tratate la care ţara noastră a aderat. Protecţia, conservarea şi ameliorarea calităţii mediului, incluzând conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice sunt probleme de interes public major, având în vedere că, aşa cum este recunoscut în toată lumea, componentele diversităţii biologice care formează capitalul natural asigură cea mai mare parte a produselor, bunurilor şi serviciilor necesare societăţii, fiind suportul fundamental al unei dezvoltări durabile.

      Modul de constituire şi de administrare a ariilor naturale protejate va lua în considerare interesele comunităţilor locale, facilitându-se participarea localnicilor în consiliile consultative pentru aplicarea măsurilor de protecţie, conservare şi utilizare durabilă a resurselor naturale, încurajându-se menţinerea practicilor şi cunoştinţelor tradiţionale locale în valorificarea acestor resurse, în beneficiul comunităţilor locale. Până la finalizarea procedurilor de instituire a regimului de protecţie a ariilor naturale protejate, deţinătorii bunurilor cu valoare de patrimoniu natural, indiferent de destinaţia terenurilor, vor aplica şi vor respecta măsurile de ocrotire, conservare şi utilizare stabilite de autorităţile pentru protecţia mediului.

      Natura 2000 este o rețea ecologică de arii protejate care are scopul să mențină într-o stare de conservare favorabilă o selecție a celor mai importante tipuri de habitate și specii ale Europei. Practic, este principalul instrument pentru conservarea patrimoniului natural pe teritoriul Uniunii Europene. Cadrul legal care reglementează domeniul conservării diversităţii biologice este asigurat de Legea Protecţiei Mediului (137/1995), Legea privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional (5/2000), Legea 462/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 263/2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, respectiv OUG 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale a florei şi faunei sălbatice.

       Ocrotirea naturii şi a diversităţii ei biologice, protecţia mediului faţă de presiunea crescândă a activităţii umane, au ajuns printre cele mai importante probleme ale omenirii, deoarece de rezolvarea lor depinde dezvoltarea durabilă a societăţii pe plan naţional şi global.

       Pe raza comunei Ighiu, Munții Trascău împreună cu frumusețile sale naturale precum Iezerul Ighiel, reprezintă o arie de protecție specială avifaunistică (sit SPA) înscrisă pe lista siturilor Natura 2000. Aceasta acoperă 13% din suprafața comunei Ighiu.

      Pe aceeași suprafață se află și “Aria naturală de interes comunitar Trascău”. Împreună cu Iezerul Ighiel.

      Pe lista siturilor Natura 2000 se află înscrise și Piatra Poienii și Piatra Grohotișului.

Turismul

     Turismul și în special ramurile turismului prietenoase cu mediul (ecoturism, agroturismul etc) sunt domenii de dezvoltare încurajate la nivel regional și național în siturile Natura 2000, ca o oportunitate durabilă pentru oameni și natură.

     Pe plan internațional, termenul de ecoturism este folosit din ce în ce mai des, el desemnând o ramură a turismului care câștigă numeroși adepți, atât în rândul operatorilor turistici inovativi, cât și al vizitatorilor care caută să-și petreacă vacanțele într-un mod cât mai puțin dăunător și cât mai benefic pentru mediu și pentru locuitorii destinațiilor vizitate. Ecoturismul este modalitatea de a călători și a cunoaște natura și tradițiile locale urmărind:

- producerea unui impact minim asupra naturii și culturii locale;

- conservarea activă a naturii și moștenirii culturale;

- utilizarea serviciilor locale;

- înțelegerea specială de catre vizitator a elementelor naturii și culturii locale;

- contactul nemijlocit al vizitatorului cu localnici și agentul de turism;

- determinarea unor așteptări realiste ale clientului în special prin realizarea unui marketing corect.