Ziua Naţională a Portului Tradiţional din România

Sărbătorită în cea de-a doua duminică a lunii mai,  Ziua Naţională a Portului Tradiţional din România a fost instituită prin Legea 102/2015.

Propunerea legislativă privind instituirea acestei zile a fost adoptată de Camera Deputaților, for decizional, la 22 aprilie 2015, Legea 102/2015 fiind

publicată în Monitorul Oficial din 13 mai 2015. Potrivit actului normativ, marcarea acestei zile are rolul de a promova portul popular românesc, de a

„evidenţia valorile inestimabile pe care le reprezintă costumele tradiţionale specifice fiecărei zone”.

Costumul popular din comuna Ighiu

Comuna Ighiu este o zona de interferență,motiv pentru care,costumul popularar are o componență asemănătoare cu costumele comunelor cu care ne

invecinam.

Asfel,costumul de femeie este compus din poale si ie,confectionate din panza alba,cusuta cu ata neagra.Poalele sunt cusute pe marginea de jos iar ia are

trei siruri de motive florale,pe maneca si pe piept.Vesta si catrintele sunt confectionate din barson negru,cusute sau brodate cu ata neagra,cu motive

florale.

Împodobirea capului, având în vedere că reprezintă un aspect mai degrabă de ornamentație decât de necesitate, are un puternic rol social –

 marama, baticul,naframa sau basmaua, erau purtate exclusiv de femeile măritate, fetele tinere purtând capul descoperit. 

In picioare,femeile erau incaltate cu opinci din piele tăbăcită de porc sau bou, legate cu fire de lână sau curele din piele. 

Costumul barbatesc,este compus din cioareci de lana tesuti in razboi,care se purtau iarna,sau pantaloni din canepa care se purtau vara,camasa

cusuta la gat cu ata neagra,avand motive florale sau geometrice si nelipsitul șerpar,o curea foarte lata din piele,de care barbatii erau foarte mandrii.

Ziua Naţională a Portului Tradiţional din România,zi in care sărbătorim împreună unul dintre cele mai importante elemente ale identității naționale: portul

tradițional, care reprezintă una dintre cele mai importante forme de cultură ale unui popor. Costumul popular era taina sufletului femeii, cea care a creat de-

a lungul timpului adevarate capodopere la lumina opaițului, în iernile lungi.

„Femeia este al cincilea anotimp, în care natura se odihneşte, amintindu-şi toate florile primăverii, toate privighetorile verii, toţi strugurii toamnei şi toate

ninsorile iernii”. Este definiția pe care a dat-o femeii, unul dintre cei mai mari poeți români: Grigore Vieru.

În timpul lucrului, femeile spuneau o rugăciune ortodoxă pentru comunicare cu divinitatea: „Cămara Ta Mântuitorule, o văd împodobită. Şi îmbrăcăminte nu

am ca să intru într-însa. Luminează-mi haina – taina sufletului meu! Și mă mântuieşte, Mântuitorul meu”.

Potrivit site-ului https://doxologia.ro/, portul popular românesc datează din secolele IX-X, dar mărturii mai numeroase există din secolul al XIV-lea, cea mai

veche reprezentare a portului autentic românesc fiind consemnată în Cronica Pictată de la Viena din 1358, care descrie bătălia de la Posada între regele

Ungariei, Carol Robert de Anjou şi voievodul muntean Basarab I, unde este reprezentat portul autentic al bărbaţilor, cu cămăşi lungi, strânse la mijloc cu

brâu sau centură, iţari, opinci şi căciuli din bucăţi de piele de oaie pe cap.

Costumul popular de pe tot cuprinsul ţării se caracterizează prin folosirea cu preponderenţă a culorii albe, ca fond, fiind confecţionat din in, cânepă sau

bumbac şi prezentând motive caracteristice, în forme geometrice sau de inspiraţie agrară. Dintre simbolurile cusute sau ţesute pe pânză, se remarcă

soarele şi stelele, Pământul şi Cerul, multe flori, un loc aparte ocupându-l simbolul crucii ornat şi stilizat în foarte multe forme, dar şi al altor simboluri

religioase, precum: peştele, crucea bizantină, scara vieţii, viţa-de-vie, spicul de grâu, strugurele, păunul etc. Cromatica motivelor constituie un alt element

specific, folosindu-se culori de bază, ca roşu, negru, brun închis, albastru, anumite tonuri de verde şi violet. Straiele populare româneşti impresionează prin

măiestrie şi diversitate, distingându-se prin zone etno-geografice de provenienţă, prin perioadele în care sunt purtate, simbolistica lor aparte atestându-le

valoarea de emblemă a identităţii româneşti, ce reflectă credinţa strămoşească.

Portul popular românesc în lume

Costumul popular tradiţional este cel mai bun ambasador al României. Frumoasele piese vestimentare care compun portul nostru au adus României şi

două recorduri mondiale, unul pentru cea mai mare mulțime de oameni îmbrăcați în costume populare, adunați în același loc şi încă unul, înregistrat

în Guiness Book drept cel mai mare dans tradițional românesc.

La 16 mai 2018, an Centenar pentru România, Primăria din Bruxelles a dispus ca statueta Manneken Pis, una dintre cele mai importante atracţii

turistice ale capitalei Belgiei dar și simbolul acesteia, să fie îmbrăcată în costum naţional românesc, respectiv în cel de căluşar, în vederea celebrării

unicităţii tradiţiilor româneşti.